Femeia florilor


Iisus a spus să ne iubim! Ne mai amintim noi, oare?

Sunt dragoste pentru tot ce mă-nconjoară,
Sunt dragoste pentru copii și pentru flori,
Sunt dragoste și pentru anotimpuri,
Sunt dragoste chiar pentru-oceane și mări.

În anii mei care-nseamnă o viață,
Am adunat cu drag, sute de flori
Și mi le-am strâns într-un buchet albastru,
Pe care l-am legat cu dragoste și dor.

Acum, fiindcă-am trecut de jumătatea vieții,
Mi-am dorit ca să vă las pe drumul străbătut
Nu doar buchetu-albastru cu florile din el,
Ci și amintirile mele, ca un legământ.

Așa c-am așternut poezii și poeme
Trăite doar de mine, doar de inima mea;
Mi-am lăsat dragostea și dorul în ele,
În speranța c-acestea nu se vor uita…

Valentina M.
Imagini -Valentina

View original post

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s